GHIȘÉT s.n. v. ghișeu. substantiv neutrughișet
GHIȘÉT s. n. poartă, la crichet, din trei țăruși fixați în poziție verticală în sol, uniți la partea de deasupra. (< fr. guichet) substantiv neutrughișet
*ghișéŭ n., pl. eĭe și eurĭ, și ghișét n., pl. e (fr. guichet, probabil, de orig. scandinavă, din islandezu vikja, sued. vicka, a mișca, a învîrti). Ferestruĭe (deschizătură) făcută într´o ușă saŭ părete [!] ca să poțĭ vorbi cu cineva, ca la poștă, la locu de vînzare a biletelor de tren ș. a. substantiv neutrughișeŭ
GHIȘÉT s. n. v. ghișeu. substantiv neutrughișet
GHIȘÉU, ghișee, s. n. Fierăstruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou, prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet. substantiv neutrughișeu
ghișet | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ghișet | ghișetul |
plural | ghișete | ghișetele | |
genitiv-dativ | singular | ghișet | ghișetului |
plural | ghișete | ghișetelor |