ghizdan definitie

ghizdán, V. ghĭozdan. substantiv neutrughizdan

GHIZDÁN s. n. v. ghiozdan. substantiv neutrughizdan

GHIZDÁN s. n. v. ghiozdan. substantiv neutrughizdan

ghĭozdán n., pl. e (turc. ar. pers. güzdan, d. ar. güz, caĭet, și pers. dan, purtător. V. geamantan). Geantă în care copiiĭ îșĭ duc cărțile la școală. – Și ghizdan (Mold.). substantiv neutrughĭozdan

GHIOZDÁN, ghiozdane, s. n. Obiect din piele, din material plastic, din carton presat etc., de formă dreptunghiulară, având de obicei în interior mai multe despărțituri, folosit de școlari pentru a-și transporta (pe spate) cărțile și caietele. ♦ Servietă. [Var.: (înv.) ghizdán s. n.] – Din tc. cüzdān. substantiv neutrughiozdan

GHIOZDÁN, ghiozdane, s. n. 1. Geantă de piele, de mușama sau de carton, în care școlarii își pun cărțile și pe care o poartă de obicei în spate. Se văd cîrduri de copii, cu ghiozdanele în spate, cum merg spre școală. SAHIA, U.R.S.S. 13. Grivei, tovarășul meu drag, Nerăbdător așteaptă-n prag S-azvîrl în colț ghiozdanul... I-e dor ca s-o pornim hai-hui. IOSIF, PATR. 15. 2. (Învechit) Portofel mare de piele pentru bani sau acte; tașcă, geantă. Elevul, cu un ghiozdan cu hîrtii la subțioară, pășea tăcut și neliniștit în urma inginerului. BUJOR, S. 123. Niciodată nu iese în vaza lumii fără ghiozdan la subțioară. VLAHUȚĂ, O. A. 194. – Pronunțat: ghioz-. – Variantă: (învechit) (2) ghizdán (ALECSANDRI, T. 1386, NEGRUZZI, S. I 185, KOGĂLNICEANU, S. 50) s. n. substantiv neutrughiozdan

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluighizdan

ghizdan  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghizdan ghizdanul
plural ghizdane ghizdanele
genitiv-dativ singular ghizdan ghizdanului
plural ghizdane ghizdanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z