ghivént și ghivínt n., pl. urĭ (germ. gewinde [d. winden, a suci, a învîrti], de unde vine și pol. gwind, gwint, rut. gvint, rus. vint. V. ghint și vincĭ). Spirala șurubuluĭ. temporarghivent
ghivint (ghevent) n. încolăcitura șurupului. [Nemț. GEWINDE]. temporarghivint