ghivent definitie

GHIVÉNT s. n. filet (1). (< germ. Gewinde) substantiv neutrughivent

ghivént (ghivénturi), s. n. – 1. Șanț elicoidal pentru înfiletare. – 2. Filet. Germ. Gewinde (Tiktin). Este dublet de la ghint, s. n. (șanț elicoidal pentru înșurubare; șanț în formă de spirală făcut pe suprafața internă a unei arme de foc; țintă ornamentală) intrat prin intermediul pol. gwint, rut. gvint (Cihac, II, 120; Berneker 365). – Der. ghintui, vb. (a perfora, a înșuruba, a fileta; a face șanțul la armele de foc; a încrusta). substantiv neutrughivent

ghivént și ghivínt n., pl. urĭ (germ. gewinde [d. winden, a suci, a învîrti], de unde vine și pol. gwind, gwint, rut. gvint, rus. vint. V. ghint și vincĭ). Spirala șurubuluĭ. substantiv neutrughivent

ghivént s. n., pl. ghivénturi substantiv neutrughivent

ghivint (ghevent) n. încolăcitura șurupului. [Nemț. GEWINDE]. substantiv neutrughivint

GHIVÉNT, ghiventuri, s. n. Șanț elicoidal regulat făcut pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, care permite înșurubarea acesteia cu o piesă similară; filet. – Din germ. Gewinde. substantiv neutrughivent

GHIVÉNT, ghiventuri, s. n. Filet. Sapa se termină cu un ciot de braț, cu ghivent. BOGZA, A. Î. 50. – Variantă: ghevínt s. n. substantiv neutrughivent