ghips definitie

*gips n., pl. urĭ (lat. gypsum, d. vgr. gýpsos. V. ipsos). Un mineral sticlos incolor transparent foarte clivabil. E un sulfat natural idratat [!] de calciŭ (H4CaSO6), numit și selenită. Din gipsu redus în praf și acomodat formelor se fac stucaturĭ, copiĭ de statue ș. a. – Și ghips (după germ. și rus.). substantiv neutrugips

GHIPS s.n. 1. Sulfat hidratat de calciu natural, întrebuințat la fabricarea ipsosului, în industria porțelanului și în medicină. 2. (La pl.) Ornamentații arhitectonice; (p. ext.) obiecte făcute din acest material. [Var. gips s.n. / < germ. Gips, fr. gypse]. substantiv neutrughips

GHIPS s. n. 1. sulfat natural hidratat de calciu de duritate mică, folosit la fabricarea ipsosului, în industria porțelanului, în medicină etc. 2. sculptură din acest material. (< germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum) substantiv neutrughips

*ghips, V. gips. substantiv neutrughips

ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri substantiv neutrughips

ghips n. sulfat de calce naturală. [Nemț. GYPS]. substantiv neutrughips

GHIPS, (2) ghipsuri, s. n. 1. Sulfat natural hidratat de calciu, incolor sau divers colorat, cu aspect sticlos, sidefos ori mătăsos, cu duritate mică, având numeroase utilizări în industrie. ◊ Expr. A pune în ghips = a imobiliza un membru sau o parte a corpului (care prezintă o fractură sau o fisură) cu ajutorul unui pansament făcut din ghips (1). 2. Obiect sau ornament arhitectonic făcut din ghips (1). [Var.: gips s. n.] – Din germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum. substantiv neutrughips

GHIPS, ghipsuri, s. n. (Și în forma gips) 1. Sulfat hidratat de calciu răspîndit în natură sub formă de mineral și folosit la prepararea ipsosului, în industria de porțelan etc. ◊ Expr. (Cu privire la un membru sau la o parte a corpului care are fracturi) A pune în ghips = a imobiliza cu ajutorul unui pansament făcut din ghips. 2. (Mai ales la pl.) Obiect sau ornament arhitectonic făcut din acest material. Ceea ce îi plăcea erau gipsurile și busturile, care erau aduse în școală spre a fi răstălmăcite în bronz. GALACTION, O. I 116. – Variantă: (rar) gips s. n. substantiv neutrughips

a pune în ghips (pe cineva) expr. 1. a bate rău de tot (pe cineva). 2. (d. fotbaliști) a ataca un adversar cu brutalitate, provocându-i leziuni grave. substantiv neutruapuneînghips

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluighips

ghips  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghips ghipsul
plural ghipsuri ghipsurile
genitiv-dativ singular ghips ghipsului
plural ghipsuri ghipsurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z