ghiorăit definitie

ghiorăít v. chiorăít substantiv neutrughiorăit

chiorăít/ghiorăít s. n., pl. chiorăíturi/ghiorăíturi substantiv neutruchiorăit

CHIORĂÍT, chiorăituri, s. n. (Pop.) Chiorăială. [Var.: ghiorăit s. n.] – V. chiorăi. substantiv neutruchiorăit

GHIORĂÍT s. n. v. chiorăit. substantiv neutrughiorăit

chĭórăĭ și -ĭésc, ghĭórăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. chĭor-chĭor, ghĭor-ghĭor, huĭetu mațelor goale; ung. korogni. V. cîrîĭ, chirăĭ, cherlăĭ. Se zice despre mațe, care fac chĭor-chĭor cînd ți-e foame. Se zice și despre curcĭ cînd țipă facînd chĭor-chĭor. – În Trans. a corăí. verbchĭorăĭ

ghĭórăĭ, V. chĭorăĭ. verbghĭorăĭ

ghiorăí v. chiorăí verbghiorăi

chiorăí/ghiorăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 chiórăie/ghiórăie, imperf. 3 sg. chiorăiá/ghiorăiá, conj. prez. 3 să chiórăie/să ghiórăie verbchiorăi

chiorăì (ghiorăì) v. se zice de sgomotul ce se produce în stomac sau în burtă: îi chiorăie mațele de foame. [Onomatopee]. verbchiorăì

chiorăì (ghiorăì) v. se zice desgomotul ce se produce în stomac sau în burtă: îi chiorăie mațele de foame. [Onomatopee]. verbchiorăì

ghiorăì v. V. chiorăì: îmi ghiorăia mațele de foame CR. [Onomatopee]. verbghiorăì

CHIORĂÍ, pers. 3 chiorăie, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior. [Var.; ghiorăí vb. IV] – Formație onomatopeică. verbchiorăi

GHIORĂÍ vb. IV v. chiorăi. verbghiorăi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluighiorăit

ghiorăit		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	ghiorăit	ghiorăitul
nominativ-acuzativ	plural	ghiorăituri	ghiorăiturile
genitiv-dativ	singular	ghiorăit	ghiorăitului
genitiv-dativ	plural	ghiorăituri	ghiorăiturilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z