GHIOȘÁ vb. I. tr. (Poligr.) A orna prin gravare suprafața unui obiect de sticlă sau de metal. [Pron. ghi-o-, var. ghiloșa vb. I, p.i. -șez, 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. guillocher, cf. germ. guillochieren]. adjectiv ghioșa
GHIOȘÁ vb. I. tr. (Poligr.) A orna prin gravare suprafața unui obiect de sticlă sau de metal. [Pron. ghi-o-, var. ghiloșa vb. I, p.i. -șez, 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. guillocher, cf. germ. guillochieren]. verb tranzitiv ghioșa
GHIOȘÁ vb. tr. a executa un ghioș. (< fr. guillocher) verb tranzitiv ghioșa
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd verb tranzitiv ghioșa
GHIOȘÁ, ghioșez, vb. I. Tranz. A executa un ghioș. [Pr.: ghi-o-. – Var.: ghiloșá] – Din fr. guillocher. verb tranzitiv ghioșa
| ghioșat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ghioșat | ghioșatul | ghioșată | ghioșata |
| plural | ghioșați | ghioșații | ghioșate | ghioșatele | |
| genitiv-dativ | singular | ghioșat | ghioșatului | ghioșate | ghioșatei |
| plural | ghioșați | ghioșaților | ghioșate | ghioșatelor | |