ghimpos definitie

!porc-ghimpós (rozător) s. m., pl. porci-ghimpóși adjectivporc

ghimpós, -oásă adj. (d. ghimpe). Cu ghimpĭ, țepos: ariciu e ghimpos. Fig. Hursuz [!], supărăcĭos, irascibil, colțos: om ghimpos. V. înghimpos, bosunflat [!], zbîrlit. adjectivghimpos

ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse adjectivghimpos

ghimpos a. plin de ghimpi. adjectivghimpos

GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os. adjectivghimpos

GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. (Despre unele plante) Cu ghimpi; spinos. Din treacăt, ici și colo, să culegi... Un buchet de flori orfane și calice, Lung în coadă și ghimpos și cu țărînă. TOPÎRCEANU, B. 44. 2. (Despre arici) Țepos. Toate lighioanele, pînă și cîrtițele orbețe și aricii ghimpoși... i se arătau. ODOBESCU, S. III 185. 3. Fig. Înțepător, sarcastic, ironic. O, muză, este vreme să-ți schimbi ghimposul stil, Să nu mai scrii tot satiri, căci mulți nu te iubesc. NEGRUZZI, S. II 213. 4. Fig. Greu, aspru, plin de suferințe. Tristarea-mi e repaos și ea mi-a căzut parte Din mîna ce viața ghimpoasă mi-a ursit. ALEXANDREASCU, P. 23. adjectivghimpos

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluighimpos

ghimpos  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghimpos ghimposul ghimpoa ghimpoasa
plural ghimpoși ghimpoșii ghimpoase ghimpoasele
genitiv-dativ singular ghimpos ghimposului ghimpoase ghimpoasei
plural ghimpoși ghimpoșilor ghimpoase ghimpoaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z