ghimie definitie

ghimíe (ghimíi), s. f. – Corabie, navă. Tc. gemi (Șeineanu, III, 56; Lokotsch 709), cf. alb. gemi, bg. semiĭa. Sec. XVIII, înv. – Der. ghimigiu, s. m. (înv., marinar), din tc. gemici. substantiv femininghimie

ghimíe f. (turc. gemi, vas, corabie; sîrb. bg. gemiĭa, ung. gémia). Vechĭ. Corăbioară. substantiv femininghimie

ghimíe (înv.) s. f., art. ghimía, g.-d. art. ghimíei; pl. ghimíi, art. ghimíile substantiv femininghimie

ghimie f. șalupă: pe luciul Dunării se ivi o ghimie AL. [Turc. GHEMI]. substantiv femininghimie

GHIMÍE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi. substantiv femininghimie

GHIMÍE, ghimii, s. f. (Învechit și arhaizant) Corabie mică. Ghimia asta, în fundul căreia zacem, este cu adevărat ghimia ispășirii noastre. CAMIL PETRESCU, B. 176. Pe luciul Dunării se ivi o ghimie cu pînzele umflate. ALECSANDRI, la TDRG. – Variantă: gimíe (BOLINTINEANU, O. 264) s. f. substantiv femininghimie