ghimbir definitie

ghimbér și -ír m. ca plantă și n. ca substanță (sîrb. gjumbir, ung. gyömbér, rus. inbirĭ, pol. imbir, germ. ingber, ingwer, fr. gingembre, it. zénzero, zenzévero, zenzóvero, sp. pg. gengibre, ar. zingebil, turc. zinğefil, zenğefil, ngr. tzintzevron, vgr. ziggiberis, lat. zingiber, zinziber). O plantă erbacee originară din sudu Asiiĭ și cultivată azĭ în Mexic și maĭ ales în Jamaĭca (zingiber officinále saŭ amómum zingiber). Rădăcina eĭ e aromatică și e bună contra durerilor de dințĭ, contra dispepsiiĭ atonice și p. cataplazme [!] revulsive. – Se zicea și imbír1 (după rus. și pol.). V. zurumbat. substantiv masculinghimber

ghimbér/ghimbír s. m. substantiv masculinghimber

GHIMBÉR s. m. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale). [Var.: ghimbír s. m.] – Din magh. gyömbér. substantiv masculinghimber

GHIMBÍR s. m. v. ghimber. substantiv masculinghimbir

GHIMBÍR s. m. Plantă erbacee din regiunile subtro­picale, al cărei rizom uscat e folosit în medicină și ca condiment pentru prepararea siropurilor sau a dulcețurilor (Zingiber officinale). – Variantă: ghimbér s. m. substantiv masculinghimbir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluighimbir

ghimbir  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghimbir ghimbirul
plural
genitiv-dativ singular ghimbir ghimbirului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z