GHILIMÉTE s.f.pl. v. ghilimele. substantiv femininghilimete
GHILIMÉLE s. f. pl. Semn de punctuație în formă de două mici unghiuri sau de două mici virgule dispuse paralel, care închid între ele citate, o vorbire directă, titluri de opere ori nume de instituții, cuvinte cărora li se dă un sens (stilistic) special sau asupra cărora vorbitorul vrea să insiste, traducerea ori sensul unui cuvânt; semnele citării. [Var.: ghileméle, (rar) ghiliméte s. f. pl.] – Din fr. guillemets. substantiv femininghilimele
GHILIMÉTE s. f. pl. v. ghilimele. substantiv femininghilimete
GHILIMÉLE s. f. pl. Semne grafice în forma unor mici unghiuri sau în formă de virgule între care se închid, spre a fi scoase în evidență, citate, titluri (de opere, reviste etc.), o vorbire directă sau cuvinte cărora li se dă un sens ironic, impropriu sau convențional; semnele citării. – Variantă: ghiliméte s. f. pl. substantiv femininghilimele
ghilimete substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ghilimete | ghilimetele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ghilimete | ghilimetelor |
plural | — | — |