ghilemele definitie

GHILEMÉLE s.f.pl. v. ghilimele. substantiv feminin ghilemele

*ghileméle saŭ ghiliméle f. pl. (fr. guillemet, dim. d. Guillaume, Wilhelm, nume propriŭ). Barb. Semnele citațiuniĭ („ ”). substantiv feminin ghilemele

ghilemele f. pl. semne de citațiune «...» (= fr. guillemettes]. substantiv feminin ghilemele

GHILEMÉLE s. f. pl. v. ghilimele. substantiv feminin ghilemele

GHILIMÉLE s. f. pl. Semn de punctuație în formă de două mici unghiuri sau de două mici virgule dispuse paralel, care închid între ele citate, o vorbire directă, titluri de opere ori nume de instituții, cuvinte cărora li se dă un sens (stilistic) special sau asupra cărora vorbitorul vrea să insiste, traducerea ori sensul unui cuvânt; semnele citării. [Var.: ghileméle, (rar) ghiliméte s. f. pl.] – Din fr. guillemets. substantiv feminin ghilimele