ghigilic definitie

ghigilíc (-curi), s. n. – Căciuliță de dormit. Tc. gecelik (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 704). Sec. XVIII. substantiv neutrughigilic

ghigilíc n., pl. urĭ (turc. geğelik, d. geğe, noapte). Vechĭ. Scufie de noapte. V. fes, tichie. substantiv neutrughigilic

ghigilíc (înv.) s. n., pl. ghigilíce substantiv neutrughigilic

ghigilic n. Mold. scufie de noapte: așează perina și-și pune un ghigilic AL. [Turc. GHEDJELIK]. substantiv neutrughigilic

GHIGILÍC, ghigilice, s. n. (Înv.) Scufie (de noapte). [Var.: ghicelíc s. n.] – Din tc. gecelik. substantiv neutrughigilic

GHIGILÍC, ghigilice, s. n. (Mold., învechit) Scufie de noapte. Cuiburi de buhne, locuinți de stahii ce te înfiorează și unde ți se pare că vezi zăcînd cîte un matuf gîrbov, cu ghigilic pe frunte, cu mătănii în mînă. ALECSANDRI, C. 98. L-am găsit de la părinți împreună cu ghigilicul tatei și benișelul mamei. NEGRUZZI, S. I 301. substantiv neutrughigilic