ghidușíe (fam.) s. f., art. ghidușía, g.-d. art. ghidușíei; pl. ghidușíi, art. ghidușíile substantiv femininghidușie
ghidușie f. Mold. poznă: iar o fi ghidușii de ale lui AL. substantiv femininghidușie
GHIDUȘÍE, ghidușii, s. f. (Fam.) Poznă, glumă, farsă. – Ghiduș + suf. -ie. substantiv femininghidușie
GHIDUȘÍE, ghidușii, s. f. (Mold.) Comicărie, caraghioslîc, bufonerie, ștrengărie, poznă, glumă. Pornea la ghidușii de dimineață. LESNEA, I. 46. Să nu-mi scrii vro ghidușie, cum ai totdeauna obiceiul de a-mi scrie pe albumul meu. HOGAȘ, M. N. 50. Ian să vedem ce-mi mai scrie cabazul cel de Tachi? Iar o fi ghidușii de-ale lui. ALECSANDRI, T. 658. substantiv femininghidușie
ghidușie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ghidușie | ghidușia |
plural | ghidușii | ghidușiile | |
genitiv-dativ | singular | ghidușii | ghidușiei |
plural | ghidușii | ghidușiilor |