ghicitór, -oáre adj. și s. Vest. Care ghicește (de obiceĭ, Țigancele-s ghicitoare). – În est gî-. substantiv masculin și femininghicitor
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului. – Ghici + suf. -tor. substantiv masculin și femininghicitor
ghicitór s. m., pl. ghicitóri substantiv masculin și femininghicitor
ghicitor m. cel ce pretinde a ghici. substantiv masculin și femininghicitor
GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m. și f. Persoană care exploatează credulitatea oamenilor, pretinzînd că știe să prezică viitorul. Ceea ce-mi spui, puica mamii, eram să ți-o spui eu mai înainte; căci nu de surda sînt ghicitoare. ISPIRESCU, L. 54. substantiv masculin și femininghicitor
ghicitoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoárei; pl. ghicitoáre substantiv masculin și femininghicitoare
ghicitor substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ghicitor | ghicitorul | ghicitoare | ghicitoarea |
plural | ghicitori | ghicitorii | ghicitoare | ghicitoarele | |
genitiv-dativ | singular | ghicitor | ghicitorului | ghicitoare | ghicitoarei |
plural | ghicitori | ghicitorilor | ghicitoare | ghicitoarelor |