ghibirdic definitie

ghibirdíc, -îrdél și -îrdíc, V. prichindel. substantiv masculinghibirdic

ghibirdíc (reg.) s. m., pl. ghibirdíci substantiv masculinghibirdic

ghibirdic a. și m. Mold. 1. nume de pitic isteț (în povești); 2. mic de stat, ștrengar: eram un ghibirdic și jumătate CR. [Origină necunoscută]. substantiv masculinghibirdic

GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec. substantiv masculinghibirdic

GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Regional) Copil, om mărunțel, mic de stat. Chihăiam pe mama, să se puie pe lîngă tata, ca doar m-a da și pe mine la catihet; macar că eram un ghibirdic și jumătate. CREANGĂ, A. 81. – Variantă: ghibirdíci (G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 80) s. m. substantiv masculinghibirdic

prichindél m., pl. eĭ (după var. ghimirtic, cp. cu ung. gyermek, copil). Fam. Pitic, bondoc, copil saŭ om prea mic: un prichindel de băĭat, de om. Numele unuĭ băĭețel șiret din poveștĭ. – Fem. -dúță: doŭă prichinduțe de fete. – Și pritinghel (Șez. 37, 23), chiprindel, chipidric, chipirdúș (f. -ușă), ghibirdíc, ghibîrdel, ghibîrdic; ghimirtic (Șez. 30, 292, și 31, 108), ghemîrdic și -óc (Arg.), giritic (Bucov.), bimbiric și ghirghilic. substantiv masculinprichindel