reduceri si promotii 2018
Definitie ghibăci - ce inseamna ghibăci - Dex Online

ghibăci definitie

dibácĭ (vest) și ghibácĭ (est), -ce adj., pl. tot așa (sîrb. gibak, vsl. gybakŭ, flexibil, infl. de dibuĭ). Îndemănatic, priceput. V. isteț. temporar dibacĭ

DIBÁCI, -E, dibaci, -e, adj. (Despre persoane și despre aptitudinile sau acțiunile lor) Îndemînatic, abil, iscusit. A dat șfoară în țară că are grabnică trebuință de un om în plină putere, țintaș dibaci. POPA, V. 7. Sigură de locul cucerit cu o așa dibace strategie, îmi scotea ceasornicul din buzunar, marea ei pasiune, îl remonta în toate felurile, îmi aranja cu o minuțioasă fantezie mustățile, cravata și părul. IBRĂILEANU, A. 18. În sfîrșit, auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme. ISPIRESCU, L. 1. Mintea sa cea femeiască întotdauna aplecată spre vicleșug și dibace în scornituri meșteșugite, numaidecît îi dete in gînd ce să facă. POPESCU, B. III 83. ◊ Fig. Într-adevăr, avînd pană dibace, m-am îndelet­nicit uneori, la petreceri, cu asemenea jocuri. SADOVEANU, Z. C. 163. ◊ (Adverbial) O țeară întreagă scăpată din robie numai prin inima vitează și prin săgeata dibaci mî­nată ale unui vînător, iată desigur cea mai falnică izbîndă cu care se poate mîndri vînătoria. ODOBESCU, S. III 81. – Variantă: ghibáci, -e adj. temporar dibaci

ghibácĭ, V. dibacĭ. temporar ghibacĭ

GHIBÁCI, -E adj. v. dibaci. temporar ghibaci

ghibaciu a. Mold. V. dibaciu. temporar ghibaciu

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A potrivi lucrurile cu îndemînare, cu iscusință; a nimeri. (Atestat în forma regională ghibăci) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. 2. A căuta cu stăruință. Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a di­bui (4). Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. – Variantă: ghibăcí vb. IV. verb tranzitiv dibăci

ghibăcì v. a fi ghibaciu: altfel n´ai cum să ghibăcești CR. verb tranzitiv ghibăcì

GHIBĂCÍ vb. IV v. dibăci. verb tranzitiv ghibăci

ghibăcésc, ghibăcíe, V. dib-. verb tranzitiv ghibăcesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului ghibăci

ghibăci   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ghibăci ghibăcire ghibăcit ghibăcind singular plural
ghibăcind ghibăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ghibăcesc (să) ghibăcesc ghibăceam ghibăcii ghibăcisem
a II-a (tu) ghibăcești (să) ghibăcești ghibăceai ghibăciși ghibăciseși
a III-a (el, ea) ghibăcește (să) ghibăceai ghibăcea ghibăci ghibăcise
plural I (noi) ghibăcim (să) ghibăcim ghibăceam ghibăcirăm ghibăciserăm
a II-a (voi) ghibăciți (să) ghibăciți ghibăceați ghibăcirăți ghibăciserăți
a III-a (ei, ele) ghibăcesc (să) ghibăcească ghibăceau ghibăci ghibăciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z