GHETÓ s.n. v. ghetou. substantiv neutrugheto
GHETÓU, ghetouri, s. n. 1. Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări. 2. Loc unde o minoritate trăiește separat de restul societății. [Var.: ghetó s. n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto. substantiv neutrughetou
gheto substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gheto | ghetoul |
plural | ghetouri | ghetourile | |
genitiv-dativ | singular | gheto | ghetoului |
plural | ghetouri | ghetourilor |