gheroc definitie

GHERÓC s. n. (rar) redingotă. (< germ. Gehrock) substantiv neutrugheroc

gheróc (gherócuri), s. n. – Levită, redingotă. Germ. Gehrock (Bogrea 189; DAR). substantiv neutrugheroc

gheróc n., pl. oace (germ. gehrock, d. gehen, de mers, și rock, surtuc. V. frac, rochie, hondroc). Vest. Surtuc. V. îngherocat. substantiv neutrugheroc

gheróc (rar) s. n., pl. gherócuri substantiv neutrugheroc

gheroc n. redingotă. [Nemț. GEHROCK]. substantiv neutrugheroc

surtúc n., pl. e (rus. sertúk, redingotă, pol. surtut, surdut, d. fr. surtout, manta largă). Est. Haina de toate zilele a orășeanuluĭ bogat orĭ sărac (scurtă purtată pe deasupra vesteĭ, dar pe supt pardesia orĭ palton. I se zice și jachetă. Dar această numire se dă și redingoteĭ cu poalele retezate în față). – În Olt. Munt. gheroc. V. sărdac, spencer, recăl. substantiv neutrusurtuc

GHERÓC, gherocuri, s. n. (Rar) Redingotă. – Din germ. Gehrock. substantiv neutrugheroc

GHERÓC, gherocuri, s. n. (Rar) Haină bărbătească cu pulpane; redingotă. Azi știu că duhul tău nu doarme, Că porți pistolul sub gheroc, Dar fii pe pace, avem arme Și ac de fiece cojoc. BANUȘ, B. 117. Se îmbulzeau amarnic, croindu-și un loc din coate... conțopiști în gherocuri nem­țești. C. PETRESCU, A. R. 7. Obișnuia să se îmbrace foarte elegant: gheroc negru cu doi nasturi. CARAGIALE, O. II 9. – Variantă: ghioróc (STANCU, D. 16) s. n. substantiv neutrugheroc