păducél m., pl. eĭ (lat. *peducellus, var. din pedúculus, păduche, după credința că cine mănîncă fructele luĭ se umple de păduchĭ). Un fel de trandafir sălbatic numit și gheorghin (cratáegus monógyna și oxyacántha), cultivat și pin [!] grădinĭ. O boală care cauzează mare mîncărime la tălpĭ la ceĭ ce umblă cu picĭoarele goale și care se vindecă pin [!] spălăturĭ cu oțet. (Se uzitează și la sing. și la pl.). Pl. Olt. Rîĭe la vite. substantiv masculinpăducel
gheorghin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gheorghin | gheorghinul |
plural | gheorghini | gheorghinii | |
genitiv-dativ | singular | gheorghin | gheorghinului |
plural | gheorghini | gheorghinilor |