GENERÁL1, generali, s. m. Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [Var.: ghenerár, ghinărár s. m.] – Din fr. général. Cf. rus. gheneral. substantiv masculingeneral
GENERÁL1, generali, s. m. Grad în ierarhia militară superior gradului de ofițer (azi, în ordinea ierarhică: general-maior, general-locotenent, general-colonel, general de armată); persoană avînd acest grad. S-a arătat printr-o crăpătură a ușii o șapcă de general. CAMILAR, N. II 92. Generalul trecu prin fața frontului. BRĂESCU, V. A. 107. În trecerea sa prin principate, generalul Kisseleff studie istoria și situația generală a principatelor. BOLINTINEANU, O. 253. – Variante: (neobișnuit) generár (NEGRUZZI, S. I 115), (popular și familiar) ghenerál (CAMILAR, N. I 304, HODOȘ, P. P. 228), (învechit) ghenerár (GHICA, S. 15), (popular) ghinărár (COȘBUC, P. I 57, ALECSANDRI, T. 199, TEODORESCU, P. P. 174) s. m. substantiv masculingeneral
GHENERÁR s. m. v. general1. substantiv masculinghenerar
GHENERÁR s. m. v. general. substantiv masculinghenerar
ghenerar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ghenerar | ghenerarul |
plural | ghenerari | ghenerarii | |
genitiv-dativ | singular | ghenerar | ghenerarului |
plural | ghenerari | ghenerarilor |