reduceri si promotii 2018
Definitie ghemuit - ce inseamna ghemuit - Dex Online
Alege sensul dorit: ghemuit - adjectiv ghemuit - substantiv neutru

ghemuit definitie

GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te, adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (1). 2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. – V. ghemui. adjectiv ghemuit

GHEMUÍT, -Ă, ghemuiți, -te, adj. Strîns ca un ghem. Mergem ghemuiți, ne întîlnim cu cîte un vagonet și trebuie să căutăm loc unde să ne putem încrucișa. BOGZA, Ț. 67. S-a făcut de două ori mai mică, ghemuită acolo, pe per­vazul ferestrei, ca un punctișor alb, și a așteptat. POPA, V. 34. ◊ Fig. Se iveau case acoperite cu stuf cenușiu, ghemuite pe lîngă drum; prin gropi. DUMITRIU, N. 15. Deodată strînse frîul, ascultînd, cu inima ghemuită. SADOVEANU, F. J. 53. adjectiv ghemuit

ghemuít s. n., pl. ghemuíturi substantiv neutru ghemuit

GHEMUÍT1, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui.V. ghemui. substantiv neutru ghemuit

ghemuì v. 1. a (se) face ghem; sub cal se ghemuește AL; 2. a strânge tare mâinile, picioarele, capul, încât să pară un ghem. verb tranzitiv ghemuì

ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă verb tranzitiv ghemui

GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui. verb tranzitiv ghemui

GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. Refl. A se aduna, a se face ca un ghem, a se strînge. Se ghemui în fundul patului nemișcată, sprijinită cu spatele de perete. V. ROM. decembrie 1951, 159. De-abia suflînd, [iepurașul] se ghemui cu ochii închiși... să nu-și mai vază umbra. GÎRLEANU, L. 19. Cînele, cu coama zbîrlită și cu spume la gură, se ghemuia în cioban. RUSSO, O. 114. ◊ (Meta­foric) Nourii se ghemuiră pe mijlocul bolții, bolovănindu-se, înnegurîndu-se ca piatra de bazalt. MIHALE, O. 276. – Variantă: înghemuí (CAMIL PETRESCU, U. N. 315, CREANGĂ, P. 23) vb. IV. verb tranzitiv ghemui

ghemuĭésc v. tr. (d. ghem). Fac ca ghemu, grămădesc, îndes: nu ghemui haĭnele în cufăr, că se mototolesc; vizitiu ghemuise o mulțime de Jidanĭ în diligență. V. refl. Mă tupileu, mă strîng ca ghemu: hoțu se ghemuise supt [!] masă. Mă aglomerez, mă îndes, mă înghesuĭesc: caliciĭ se ghemuĭaŭ la pomană. – Și înghemuĭesc. Și ghebuĭesc: orașu e cît un pumn, ghebuit în tîmpla munteluĭ (ChN. I, 249). verb tranzitiv ghemuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ghemuit

ghemuit   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghemuit ghemuitul
plural ghemuituri ghemuiturile
genitiv-dativ singular ghemuit ghemuitului
plural ghemuituri ghemuiturilor
ghemuit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghemuit ghemuitul ghemui ghemuita
plural ghemuiți ghemuiții ghemuite ghemuitele
genitiv-dativ singular ghemuit ghemuitului ghemuite ghemuitei
plural ghemuiți ghemuiților ghemuite ghemuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z