ghebea definitie

GHÉBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebeá s. f.] – Din tc. kebe. substantiv femininghebă

GHÉBĂ, ghebe, s. f. (Regional) Manta țărănească lungă (de șiac, pîslă sau aba), împodobită, de obicei, cu găitane; zeghe, dulamă. Catane spătărești, îmbrăcate: cu mintene, poturi (nădragi) și ghebe scurte. FILIMON, C. 311. Gheba-n spate-și-arunca. TEODORESCU, P. P. 688. – Variante: chébă, (Mold.) ghebeá, ghebele (ALECSANDRI, P. P. 87), s. f., cheb, cheburi (CREANGĂ, A. 161), s. n. substantiv femininghebă

GHEBEÁ s. f. v. ghebă. substantiv femininghebea

GHEBEÁ s. f. v. ghebă. substantiv femininghebea

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluighebea

ghebea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghebea ghebeaua
plural ghebele ghebelele
genitiv-dativ singular ghebele ghebelei
plural ghebele ghebelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z