german definitie

GERMÁN, -Ă I s. m. (pl.) popoare indo-europene care au locuit în antichitate în centrul, vestul și estul Europei. II. adj., s. m. f. (locuitor) din Germania. ◊ (s. f.) limbă vorbită de germani (II). (< lat. germanus, fr. germain) substantiv masculin și feminingerman

germán (germánă), adj. – Neamț. Lat. germanus (sec. XIX). – Der. germanic, adj.; germanism, s. n.; germanist, s. m.; germanistică, s. f.; germaniza, vb.; germanofil, adj.; germanofob, adj.; antigerman, adj. substantiv masculin și feminingerman

*germán, -ă s. (lat. Germanus). Locuitor din Germania saŭ de limbă germană. Neamț. Adj. Germanic, nemțesc. substantiv masculin și feminingerman

germán, -i, s.n. – 1. Cui gros de fier, bătut pe fundul ulucului pentru a micșora viteza lemnului care vine la vale. 2. Butuc gros, prins cu un capăt de o margine a ulucului, celălalt capăt fiind lăsat liber pe marginea opusă, de care se freacă buștenii corhăniți și își încetinesc mersul (Gh. Pop 1971: 86; Vișeu). – Lat. germanus „etnic german„. substantiv masculin și feminingerman

german a. relativ la Germanii moderni: imperiul german. ║ m. locuitor din Germania. substantiv masculin și feminingerman

germán adj. m., s. m., pl. germáni; adj. f., s. f. germánă, pl. germáne substantiv masculin și feminingerman

GERMÁN1, -Ă, germani, -e, adj. Care este propriu germanilor, a(l) germanilor; originar din Germania. Limba și literatura germană. Poporul german.Delegația sovietică propune să se pornească de la premisa că problema germană este in primul rînd o chestiune a poporului german însuși, a germanilor înșiși. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2886. substantiv masculin și feminingerman

GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus. substantiv masculin și feminingerman

GERMÁN2, -Ă, germani, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei; neamț. Dacă Romînia n-a fost cotropită în întregime de germani [în 1916], aceasta se datorește ajutorului armatelor ruse și eroismului ostașului romîn. IST. R.P.R. 497. substantiv masculin și feminingerman

Germani m. pl. denumirea generală a popoarelor (vechi sau noue) originare din Germania: Germani occidentali (Alamani, Franci, Marcomani, Saxoni) și Germani orientali (Goți, Burgunzi, Heruli, Longobarzi, Vandali). substantiv masculin și feminingermani

*est-germán adj. m., s. m., pl. est-germáni; adj. f., s. f. est-germánă, pl. est-germáne substantiv masculin și femininest-german

!vest-germán adj. m., s. m., pl. vest-germáni; adj. f., s. f. vest-germánă, pl. vest-germáne substantiv masculin și femininvest-german

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigerman

german  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular german germanul germa germana
plural germani germanii germane germanele
genitiv-dativ singular german germanului germane germanei
plural germani germanilor germane germanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z