cerceveá f., pl. ele (turc. čerčive, čerčeve, cadru, pervaz, cercevea, d. pers. čarčive, adică „patru lemne”). Cadru care ține geamurile ferestreĭ. – Și cĭurcĭuvea (Mold.), cĭorcĭovea, gĭurgĭuvea (Munt.) și gergevea (Munt. vest). substantiv feminincercevea
CERCEVEÁ, cercevele, s. f. Cadru în care este fixat geamul la o fereastră sau la o ușă; lemnăria (în formă de cruce) din mijlocul ferestrei, în care sunt montate geamurile. [Var.: gergeveá, giurgiuveá s. f.] – Din tc. çerçeve. substantiv feminincercevea
GERGEVEÁ s. f. v. cercevea. substantiv feminingergevea
GERGEVEÁ s. f. v. cercevea. substantiv feminingergevea
gergevea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gergevea | gergeveaua |
plural | gergevele | gergevelele | |
genitiv-dativ | singular | gergevele | gergevelei |
plural | gergevele | gergevelelor |