GER1- v. geronto-. substantiv neutruger
-GER2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „purtător”, „care poartă”. V. -for. [Cf. it. -gero, fr. -gère, lat. -gerus < gerere – a purta]. substantiv neutruger
ger (géruri), s. n. – Frig foarte mare. Mr. ger. Lat. gĕlum (Pușcariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718; DAR), cf. it. gelo, prov., cat. gel, sp. hielo. – Der. Gerar, s. m. (ianuarie), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 224, îl considera rezultat al unei încrucișări a lat. Ianuarius cu ger, și Pascu, Beiträge, 10, drept rezultat al lui ghenar ‹ ngr. γενάρι; geros, adj. (glacial); gerui, vb. (a îngheța, a se face frig); geruială, s. f. (frig; promoroacă). – Cf. degera. substantiv neutruger
ger s. n., pl. géruri substantiv neutruger
ger n. frig mare ce înghieață apa și face să degere oameni: ger de crapă pietrele. [Lat. GELU]. substantiv neutruger
ger n., pl. urĭ (lat. gĕlu, it. gelo, pv. cat. gel, sp. yelo, hielo; fr. gelée [lat. *gelata]. V. deger, gelatină). Frig foarte mare (glacial). E un ger de îngheață și cenușa´n vatră, de crapă lemnele și petrele, e grozav de ger. substantiv neutruger
GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută (specifică perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu. substantiv neutruger
GER, geruri, s. n. Temperatură atmosferică foarte scăzută; frig foarte mare. De trei zile ninsoarea contenise, și un ger fără vînt încremenise troienele. C. PETRESCU, S. 200. Copiii, îmbujorați la față de ger, se strigau zgomotos unii pe alții. BUJOR, S. 105. Vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. CREANGĂ, P. 240. Iarna, de gerul cel amarnic, trăsnea grinda în odaie. EMINESCU, N. 41. ◊ Gerul bobotezii = ger cumplit, caracteristic, de obicei, pentru luna ianuarie; frig năprasnic. substantiv neutruger
Gerul m. afluent al Siretului, desparte Covurluiul de Tecuci. substantiv neutrugerul
ger de crapă pietrele expr. temperatură foarte scăzută, foarte frig. substantiv neutrugerdecrapăpietrele
ger substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ger | gerul |
plural | geruri | gerurile | |
genitiv-dativ | singular | ger | gerului |
plural | geruri | gerurilor |