genune definitie

credit rapid online ifn

genúne (genúni), s. f.1. (Înv.) Mare. – 2. Ochi de apă liniștită, alinătură. 3. Prăpastie. – 4. (Înv.) Mulțime, puzderie. – Var. genună, gerune, (înv.) gerure, (înv.) geroe. Lat. caerŭla „mare, albastrul mării” (var. geroe se explică prin var. lat. caerŭlea). Sensul 2 provine de la culoarea caracteristică, albastră-verzuie, a alinăturilor, cf. lat. caerulea fons; sensul 4 este o metaforă, ca în mare. Rezultatul normal, gerure, a fost disimilat în gerune, care se mai aude încă în Trans. de Nord; genune se datorează unei asimilări sau, mai curînd, unui fals de-rotacism. Apare de la primele texte din sec. XVI și a fost reactualizat poetic de Eminescu. – După Cihac, II, 580, din lat. tîrzie gehenna, ipoteză puțin probabilă. Candrea-Dens., 924, propunea lat. *gironem „vîrtej”, cf. REW 3938 și DAR; Rosetti, Rhotacisme, 20. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, II, 201, ar fi cuvînt dacic. substantiv feminingenune

genúne f. (lat. *gyro, -ónis, vîltoare, d. gyrus, învîrtire. V. jur 1. Cp. cu minune). Nord. Apă adîncă, vîltoare, vîrtej, anafor. substantiv feminingenune

credit rapid online ifn

genúne, -i, s.f. – Apă adâncă: „Troscot în pădure / Bulbuc în genune” (def. pentru „lemne pe apă„; Papahagi 1925: 299). – Cuvânt autohton (Hasdeu 1894, Russu 1981). substantiv feminingenune

genúne s. f., g.-d. art. genúnii; pl. genúni substantiv feminingenune

genune f. Mold. 1. apă adâncă și lină: fu prăpastie, genune ? fu noian întins de ape ? EM.; 2. abis, ocean: pân’ce soarele s´o stinge în genunea cea adâncă EM. [Lat. *GYRONEM, vârtej (cf. minune din mirà)]. substantiv feminingenune

GENÚNE, genuni, s. f. Prăpastie adâncă, abis, hău1. – Et. nec. substantiv feminingenune

GENÚNE, genuni, s. f. (În stilul poetic) Prăpastie – fără fund, abis. Ni-s ochii arși... Căci am luptat pe margini de genuni. CAMIL PETRESCU, V. 86. Stîncîle, zguduite din înălțime... se rostogoleau prăpăstios în genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 176. Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume. EMINESCU, O. I 177. – Variantă: genúnă, genune (SADOVEANU, F. J. 697), s. f. substantiv feminingenune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigenune

genune  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular genune genunea
plural genuni genunile
genitiv-dativ singular genuni genunii
plural genuni genunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z