gentilic definitie

GENTÍLIC, -Ă adj. De gintă, aparținând unei ginte. [Cf. lat. gentilicius]. adjectivgentilic

GENTÍLIC, -Ă adj. care aparține gintei, referitor la gintă. (< lat. gentilicius) adjectivgentilic

gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice adjectivgentilic

GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius. adjectivgentilic

GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -e, adj. De gintă, care aparține gintei. Apariția scrierii inițiale trebuie să fie raportată la începutul dezvoltării orînduirii gentilice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/1. Evoluția de la limbile gentilice la limbile triburilor, apoi de la acestea la limbile popoarelor și la cele naționale indică treptele istorice ale dezvoltării limbilor, strîns legate de istoria popoarelor care le vorbesc. MACREA, F. 21. adjectivgentilic