genotip definitie
- Vezi aici mai multe sinonimegenotip
- Vezi aici mai multe rimegenotip
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuge
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cugen
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuip
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutip
GENOTÍP s.n. Totalitatea calităților ereditare ale unui individ. [Pl. -uri. / < fr. génotype, cf. lat. genus – neam, typus – tip]. substantiv neutrugenotip
GENOTÍP s. n. totalitatea factorilor ereditari (gene) care determină caracterele unui organism. (< fr. génotype) substantiv neutrugenotip
genotíp s. n., pl. genotípuri substantiv neutrugenotip
GENOTÍP, genotipuri, s. n. (Genet.) Constituția ereditară a unui organism reprezentată de totalitatea fondului de gene prezent în genomul său. – Din fr. génotype. substantiv neutrugenotip
GENOTÍP, genotipuri, s. n. (Biol.) Totalitatea proprietăților ereditare ale unui individ. Fiecare organism are o natură proprie sau, cum se spune în știință, un genotip propriu. substantiv neutrugenotip
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigenotip
| genotip substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | genotip | genotipul |
| plural | genotipuri | genotipurile | |
| genitiv-dativ | singular | genotip | genotipului |
| plural | genotipuri | genotipurilor | |