geno definitie

credit rapid online ifn

GENO- v. gen (5) [în DN]. invariabilgeno

GENO- /GENEA- /GENEZIO-, -GÉN, -GE-NÉZĂ, -GENEZÍE, -GENÍE elem. „care produce, care ia naștere”; „specie, gen, fel”, „familie, neam”. (< fr. géno-, généa-, génésio-, -gène, -genèse, -génésie, -génie, cf. gr. genos, genesis) invariabilgeno

credit rapid online ifn

GÉNĂ s.f. (Genet.) Particulă a unui cromozom care poartă caracterele eredității. [< fr. gène, cf. gr. genosorigine]. substantiv feminingenă

GÉNĂ s. f. unitate funcțională individuală a unui cromozom, care poartă caracterele eredității. (< fr. gène) substantiv feminingenă

génă s. f., g.-d. art. génei; pl. géne substantiv feminingenă

GÉNĂ, gene, s. f. (Genet.) Segment al macromoleculei de ADN format dintr-o anumită secvență de nucleotide, care acționează ca o unitate funcțională și conține informația genetică. – Din fr. gène. substantiv feminingenă

GÉNĂ, gene, s. f. Particulă dintr-un cromozom căreia școala biologică idealistă îi atribuie rolul de a transmite caracterele eredității. substantiv feminingenă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigeno

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z