reduceri si promotii 2018
Definitie genitiv - ce inseamna genitiv - Dex Online

genitiv definitie

GENITÍV s.n. Caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. [Var. genetiv s.n. / cf. lat. genitivus, fr. génitif]. substantiv neutru genitiv

GENITÍV s. n. caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea, îndeplinind funcția de atribut. (< lat. genitivus, fr. génitif) substantiv neutru genitiv

*genitív, -ă adj. (lat. grmitivus și genetivus, d. gignere, génitum, a naște. V. gen). Care arată nașterea, familia, originea. S. n., pl. e. Gram. În limbile cu declinare, cazu arată originea, posesiunea, calitatea ș. a.: soldațiĭ patriiĭ, om al banuluĭ. (Se poate înlocui cu de, din orĭ cu un adjectiv: vĭață de sihastru, fructe din pădure, vĭață sihăstrească). – Ital. Fr. Sp. Germ. și Englejiĭ zic genit-, ĭar uniĭ, la noĭ, zic genetiv fiind-că chear [!] Romaniĭ ziceaŭ maĭ des genetivus. Cp. cu feminin. substantiv neutru genitiv

genitív s. n., pl. genitíve substantiv neutru genitiv

genitiv n. Gram. cazul ce indică originea, posesiunea și dependența. substantiv neutru genitiv

GENITÍV, genitive, s. n. (Gram.) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus]. substantiv neutru genitiv

GENITÍV, genitive, s. n. Cazul atributului, răspunzînd la întrebarea «a(l) cui», cerut în limba romînă și de unele prepoziții și locuțiuni prepoziționale. – Variantă; genetív s. n. substantiv neutru genitiv

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului genitiv

genitiv   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular genitiv genitivul
plural genitive genitivele
genitiv-dativ singular genitiv genitivului
plural genitive genitivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z