GENIALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este genial. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. génialité]. substantiv feminingenialitate
GENIALITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este genial. (< fr. génialité) substantiv feminingenialitate
*genialitáte f. (lat. geniálitas, -átis). Calitatea de a fi genial. substantiv feminingenialitate
genialitáte (-ni-a-) s. f., g.-d. art. genialitắții substantiv feminingenialitate
genialitate f. caracter genial. substantiv feminingenialitate
GENIALITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea unui geniu ori a ceea ce este genial. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. génialité. substantiv feminingenialitate
GENIALITÁTE s. f. Calitatea unui geniu, însușire a ceea ce este genial. [Eminescu] a nimerit cu o genialitate uimitoare toate, dar absolut toate nuanțele de tonuri variate și multiple de care e capabil sentimentul [iubirii]. IONESCU-RION, C. 120. – Pronunțat: -ni-a-. substantiv feminingenialitate
genialitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | genialitate | genialitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | genialități | genialității |
plural | — | — |