genial definitie

GENIÁL, -Ă adj. Care are geniu; de geniu. [Pron. -ni-al. / < fr. génial, it. geniale]. adjectiv genial

GENIÁL, -Ă adj. care are geniu; de geniu. (< fr. génial, it. geniale) adjectiv genial

*geniál, -ă adj. (lat. genialis). Care depinde de natura persoaneĭ. Care are geniŭ (inteligență superioară): om genial. Care denotă geniu: ideĭe genială. Adv. În mod genial. adjectiv genial

geniál (-ni-al) adj. m., pl. geniáli; f. geniálă, pl. geniále adjectiv genial

genial a. înzestrat cu geniu: cap genial. adjectiv genial

GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. Înzestrat cu geniu; de geniu, care dovedește genialitate. [Pr.: -ni-al] – Din fr. génial. adjectiv genial

GENIÁL, -Ă, geniali, -e, adj. 1. (Despre persoane) Înzestrat cu geniu. Zola este o personalitate genială, un temperament uriaș de poet epic. DEMETRESCU, O. 165. 2. (Despre însușiri, idei, acțiuni, opere) De geniu, creat de un geniu, care dovedește genialitate. O deo­sebită însemnătate prezintă pentru masele largi de oameni ai muncii studierea genialelor opere ale clasicilor marxism-leninismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2708. Sub această frunte înaltă s-au născut gînduri geniale. STANCU, U.R.S.S. 38. Unii spun că e o lucrare genială. C. PETRESCU, C. V. 242. ◊ (Adverbial) Oricît de genial tăiate ar fi formele unei statui, ea niciodată nu ne va putea reda acele linii moi, pătimașe, calde, care caracterizează un trup frumos, viu. GHEREA, ST. CR. II 50. – Pronunțat: -ni-al. adjectiv genial

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului genial

genial   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular genial genialul genia geniala
plural geniali genialii geniale genialele
genitiv-dativ singular genial genialului geniale genialei
plural geniali genialilor geniale genialelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z