genetic definitie

GENÉTIC, -Ă adj. Referitor la geneză, la naștere, la formare. [Cf. fr. génétique]. adjectivgenetic

GENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză (1); ereditar. ♦ inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate. II. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii. (< fr. génétique) adjectivgenetic

*genétic, -ă adj. (d. geneză pin [!] anal. cu sintetic d. sinteză). Relativ la geneză genital: instinctu genetic. – Fals genezic. adjectivgenetic

GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, adj. 2. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. adjectivgenetic

genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice adjectivgenetic

genetic a. de naștere: înrudire genetică. adjectivgenetic

GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. adjectivgenetic

GENÉTIC, -Ă, genetici, -e, adj. Care se referă la geneză. Cercetările... au dat la lumină structura celor două părți constitutive ale celulei: protoplasma celulară și nucleul. În urmă au fixat partea respectivă ce o ia fie­care în multiplicarea genetică. MARINESCU, P. A. 48. ◊ Mineralogie genetică = ramură a mineralogiei care tra­tează despre formarea mineralelor. adjectivgenetic