genetic definitie

GENÉTIC, -Ă adj. Referitor la geneză, la naștere, la formare. [Cf. fr. génétique]. adjectiv genetic

GENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză (1); ereditar. ♦ inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate. II. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii. (< fr. génétique) adjectiv genetic

*genétic, -ă adj. (d. geneză pin [!] anal. cu sintetic d. sinteză). Relativ la geneză genital: instinctu genetic. – Fals genezic. adjectiv genetic

GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, adj. 2. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. adjectiv genetic

genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice adjectiv genetic

genetic a. de naștere: înrudire genetică. adjectiv genetic

GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. adjectiv genetic

GENÉTIC, -Ă, genetici, -e, adj. Care se referă la geneză. Cercetările... au dat la lumină structura celor două părți constitutive ale celulei: protoplasma celulară și nucleul. În urmă au fixat partea respectivă ce o ia fie­care în multiplicarea genetică. MARINESCU, P. A. 48. ◊ Mineralogie genetică = ramură a mineralogiei care tra­tează despre formarea mineralelor. adjectiv genetic