GENEROZITÁTE s.f. Mărinimie; dărnicie; dezinteresare. ♦ Noblețe sufletească. [Cf. fr. générosité]. substantiv feminin generozitate
GENEROZITÁTE s. f. calitatea de a fi generos; mărinimie; dărnicie. (< fr. générosité, lat. generositas) substantiv feminin generozitate
*generozitáte f. (lat. generósitas, -átis). Nobleță [!], mărinimie, dărnicie, liberalitate. substantiv feminin generozitate
generozitáte s. f., g.-d. art. generozitắții substantiv feminin generozitate
generozitate f. 1. nobleță și mărinimie sufletească; 2. dispozițiune către binefacere, dărnicie. substantiv feminin generozitate
GENEROZITÁTE s. f. Calitatea omului generos; mărinimie; dărnicie, munificență. – Din fr. générosité. substantiv feminin generozitate
GENEROZITÁTE, (2) generozități, s. f. 1. Calitatea celui generos, mărinimie. V. bunătate. Unde este prinosul de muncă, de generozitate și de luptă, pe care trebuia să-l aducă societății noastre colegii mei de acum cincisprezece ani ? GALACTION, O. I 336. Liber ești să construiești, pe seria eternă de acorduri ale preludiului, infinite jocuri, după generozitatea și temperamentul fanteziei tale. CARAGIALE, O. III 263. 2. (În opoziție cu zgîrcenie) Dărnicie. (Ironic) Cu patriotică generozitate ne înzestrează limba cu 47 slove, adecă cu 20 mai multe decît avem. NEGRUZZI, S. I 260. ◊ (Concretizat; neobișnuit) Mulți au opinat... pentru libera împărțire a generozităților publice către junii studioși. ODOBESCU, S. I 498. substantiv feminin generozitate
generozitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | generozitate | generozitatea |
plural | generozități | generozitățile | |
genitiv-dativ | singular | generozități | generozității |
plural | generozități | generozităților |