reduceri black friday 2017
Definitie general - ce inseamna general - Dex Online

general definitie

GENERÁL s.m. Cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoană care deține acest grad. [Cf. fr. général, rus. gheneral, germ. General]. adjectiv general

GENERÁL, -Ă adj. 1. Comun, aplicabil unui mare număr de persoane, de ființe sau de lucruri dintr-o anumită categorie. ♦ Care privește multă lume, la care ia parte multă lume. 2. Universal. ♦ Care privește (se ocupă de) ceva în linii mari, în ansamblu, în ceea ce are esențial. ♦ (Despre noțiuni) Care rezultă dintr-o generalizare. 3. Care are loc, care există pe o mare întindere. 4. (Despre funcții, grade etc.) De rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, a unei întreprinderi etc. // s.n. (Fil.) Categorie filozofică care desemnează unitatea trăsăturilor fundamentale ale unei clase de obiecte și procese care, desemnând esențialul, se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora. [Cf. fr. général, it. generale, lat. generalis]. adjectiv general

generál1 adj. m., pl. generáli; f. generálă, pl. generále adjectiv general

generál2 s. m., pl. generáli; abr. g-ral/gen. adjectiv general

generál (în ~) loc. adv. adjectiv general

generál (generálă), adj. – Care este comun tuturor ființelor sau obiectelor din aceeași categorie. Fr. général.Der. general, s. m. (grad de ofițer superior), din fr., cu multe var. înv. sau pop.: gheneral, ghenerar, ghineral, ghinărar(iu), intrare în limbă din sec. XVIII prin intermediul rus.Der. (din fr.) generalisim, s. m.; generalitate, s. f.; generaliza, vb. adjectiv general

GENERÁL1 s. m. 1. cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. général, rus. gheneral) adjectiv general

general m. comandant de brigadă, de divizie sau de corp de armată. adjectiv general

GENERÁL2, -Ă, generali, -e, adj. 1. (În opoziție cu particular) Comun tuturor ființelor sau obiectelor (dintr-o anumită categorie). Caracterele generale ale mami­ferelor. ◊ (Substantivat, n.) E o punte între știință și artă, în sensul că și arta expune generalul, însă concret. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 5/4. ♦ (Despre un fenomen sau o situație) Care privește pe toți, care se referă la toată lumea; care cuprinde pe toți, la care participă toată lumea. Cauză generală.După o clipă de conster­nare generală, Deliceanu exclamă în culmea indignării: Asta e provocare directă la rebeliune ! REBREANU, R. II 25. Sistemul dumitale... este a sacrifica interesele ge­nerale în favoarea intereselor individuale. BOLINTINEANU, O. 440. ◊ Criza generală a capitalismului v. criză. 2. Care privește ceva în ansamblu, care se ocupă în linii mari de ceva (fără oprire la detalii de specialitate). Medicină generală. Noțiuni generale de astronomie.Sco­țând în relief faptele fundamentale, recapitularea stimu­lează puterea de judecată a elevilor, îi ajută să-și formeze o concepție generală științifică despre lume. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 293, 1/1. ♦ (În opoziție cu parțial) Care îmbrățișează toate aspectele, cunoștințele, datele etc. Examen general.Cultură generală = (spre deo­sebire de cultura profesională sau de specialitate) cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale crea­țiilor și cuceririlor din diferitele domenii ale științei și ale artei. ◊ Loc. adv. În general = a) în ansamblu, în linii mari; îndeobște. Tînărul povesti că în general a găsit liniște. REBREANU, R. II 25; b) fără referire la un caz anumit; vag. Dă-mi un exemplu, nu-mi vorbi în general. În linii generale (sau în termeni generali) = în punctele esențiale, în aspectele principale. A prezenta o problemă în linii generale. 3. (Despre un fenomen, o situație; în opoziție cu local) Care se întîmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde totul. Ploaie generală. Anestezie generală. 4. (Ca determinant al unor substantive) Care are toată răspunderea în conducerea unei diviziuni anumite dintr-un minister, dintr-o instituție, întreprindere sau dintr-o organizație de masă. Director generalAdunare generală = adunare (II 2), adesea reprezentînd organul suprem de conducere al unei organizații, la care iau parte, cu drept de vot, toți membrii acesteia. Adunarea generală este organul suprem de conducere al gospodăriei. STAT. GOSP. AGR. 40. adjectiv general

GENERÁL2 I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare număr de persoane, ființe sau obiecte dintr-o anumită categorie. ◊ care privește pe toți, la care ia parte multă lume. 2. universal. ◊ care privește, se ocupă de ceva în linii mari, în ceea ce are esențial. ◊ (despre noțiuni) care rezultă dintr-o generalizare. 3. care are loc, există pe o mare întindere. 4. (despre funcții, grade etc.) de rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, întreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnând unitatea trăsăturilor fundamentale, esențiale ale unei clase de obiecte și procese, care se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora. (< fr. général, lat. generalis) adjectiv general

general a. 1. care e comun mai multor persoane sau lucruri; 2. de un sens nedeterminat, vag: într’un mod general; 3. care are puteri și funcțiuni de mare întindere: controlor general. ║ n. ceeace convine unei categorii întregi, unui tot: a conchide dela general la particular. adjectiv general

*generál, -ă adj. (lat. generális, d. génus, géneris, gen). Comun întreguluĭ gen, universal, peste tot: ploaĭe generală. Vag, îndecis, în opoz. cu special, particular, individual: a vorbi în terminĭ [!] generalĭ. Care are putere (autoritate) peste tot: controlor, inspector, ofițer general. S. m. Ofițer care comandă o brigadă, o diviziune saŭ un corp de armată și chiar o armată întreagă, în care caz se maĭ numește și general suprem orĭ generalisim: La 1848 în Țara Românească, titlu de „spătar” fu înlocuit cu cel de „general” cu înțelesu de „căpetenia oștiĭ”. (V. căpitan, hatman, mareșal). Șefu unuĭ ordin de ĭezuițĭ. S. n. Lucru general: a trece de la general la special. În general, în mod general, în de obște [!]. adjectiv general

GENERÁL1, generali, s. m. Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [Var.: ghenerár, ghinărár s. m.] – Din fr. général. Cf. rus. gheneral. adjectiv general

GENERÁL2, -Ă, generali, -e, adj. 1. Care este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este comun tuturor (sau marii majorități a) ființelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie; spec. categorie filosofică reflectând trăsăturile esențiale comune obiectelor dintr-o clasă. ♦ (Despre un fenomen sau o situație) Care privește pe toți, care cuprinde pe toți, la care participă toți (sau marea majoritate). 2. Care privește ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale, care se ocupă în linii mari de ceva. ◊ Cultură generală = cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale creațiilor din diferite domenii ale științei și artei. ◊ Loc. adv. În general = în linii mari; fără referire la un caz anumit. 3. Care se întâmplă, care există pe o întindere mare, care cuprinde o arie foarte largă sau totul. 4. Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc. Director general. – Din fr. général, lat. generalis. adjectiv general

GENERÁL1, generali, s. m. Grad în ierarhia mili­tară superior gradului de ofițer (azi, în ordinea ierarhică: general-maior, general-locotenent, general-colonel, general de armată); persoană avînd acest grad. S-a arătat printr-o crăpătură a ușii o șapcă de general. CAMILAR, N. II 92. Generalul trecu prin fața frontului. BRĂESCU, V. A. 107. În trecerea sa prin principate, generalul Kisseleff studie istoria și situația generală a principatelor. BOLINTINEANU, O. 253. – Variante: (neobișnuit) generár (NEGRUZZI, S. I 115), (popular și familiar) ghenerál (CAMILAR, N. I 304, HODOȘ, P. P. 228), (învechit) ghenerár (GHICA, S. 15), (popular) ghinărár (COȘBUC, P. I 57, ALECSANDRI, T. 199, TEODORESCU, P. P. 174) s. m. adjectiv general

generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr. adjectiv general-maior

adunare generală expr. (glum.) ghiveci de legume adjectiv adunaregenerală

generál-colonél s. m., pl. generáli-colonéi; abr. gen.-col. adjectiv general-colonel

generál de armátă s. m. + prep. + s. f. adjectiv generaldearmată

generál-locotenént s. m., pl. generáli-locotenénți; abr. gen.-lt. adjectiv general-locotenent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului general

general   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular general generalul genera generala
plural generali generalii generale generalele
genitiv-dativ singular general generalului generale generalei
plural generali generalilor generale generalelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z