GEMINÁT, -Ă adj. Care apare în perechi, în același loc; îngemănat, împerecheat. ◊ Consoană geminată = consoană dublă. [Cf. fr. géminé, lat. geminatus]. adjectivgeminat
GEMINÁT, -Ă adj. care apare în perechi, în același loc; îngemănat. ♦ consoană ~ă = consoană dublă. (< fr. géminé, lat. geminatus) adjectivgeminat
*geminát, -ă adj. (lat. geminatus). Îngemănat, duplu [!], păreche [!]: coloane, frunze geminate. adjectivgeminat
geminát adj. m., pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte adjectivgeminat
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. adjectivgeminat
GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. Îngemănat, împerecheat. Frunze geminate. Coloane geminate. Bolți geminate. ◊ (Lingv.) Consoană geminată = consoană dublă care rezultă din dublarea unei consoane simple. adjectivgeminat
geminat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | geminat | geminatul | geminată | geminata |
plural | geminați | geminații | geminate | geminatele | |
genitiv-dativ | singular | geminat | geminatului | geminate | geminatei |
plural | geminați | geminaților | geminate | geminatelor |