geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă verb tranzitivgelui
geluì v.Mold. a da la gealău sau rândea. verb tranzitivgeluì
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. verb tranzitivgelui
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn. Teslarii... geluiesc scînduri. DRĂGHICI, R. 44. verb tranzitivgelui
geluĭésc v. tr. (ung. gyalulnĭ. V. gealăŭ). Nord. Rînduĭesc, trag la rîndea, netezesc cu rîndeaŭa. verb tranzitivgeluĭesc
2) rînduĭésc v. tr. (d. rîndea). Munt. Mold. sud. Trag la rîndea, netezesc cu rîndeaŭa. – În nord geluĭesc. verb tranzitivrînduĭesc
gelui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)gelui | geluire | geluit | geluind | singular | plural | ||
geluind | geluiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | geluiesc | (să)geluiesc | geluiam | geluii | geluisem | |
a II-a (tu) | geluiești | (să)geluiești | geluiai | geluiși | geluiseși | ||
a III-a (el, ea) | geluiește | (să)geluiai | geluia | gelui | geluise | ||
plural | I (noi) | geluim | (să)geluim | geluiam | geluirăm | geluiserăm | |
a II-a (voi) | geluiți | (să)geluiți | geluiați | geluirăți | geluiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | geluiesc | (să)geluiască | geluiau | geluiră | geluiseră |