gebeá f., pl. ele. Mold. Un mers încet și legănat al caluluĭ, numit și mers armenesc. V. gevrea. substantiv feminingebea
gebeá (rar) s. f., art. gebeáua, g.-d. art. gebélei; pl. gebéle, art. gebélele substantiv feminingebea
GEBEÁ, gebele, s. f. (Regional) Mers special al calului, lin, fără salturi. Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat: merge fără să salte; rar caii merg la gebea. HOGAȘ, M. N. 9. substantiv feminingebea
gebea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gebea | gebeaua |
plural | gebele | gebelele | |
genitiv-dativ | singular | gebele | gebelei |
plural | gebele | gebelelor |