geamparale definitie

geamparále (geam-) s. f. pl., art. geamparálele substantiv feminin geamparale

geamparale f. pl. 1. castaniete: cine numără parale, el joacă cu geamparale PANN; 2. fig. viers, melodie; privighetorile trăgeau niște geamparale de-ți luau auzul ISP.; 3. Mold. (geambarale), horă după masa de cununie. [Turc. ČALPARA, lit. patru discuri]. substantiv feminin geamparale

GEAMPARÁLE s. f. pl. 1. Numele unui dans popular românesc cu mișcare vioaie; melodie după care se execută acest dans. ♦ Fig. (Rar) Tril, cântec (melodios) al unei păsări. 2. (Înv.) Castaniete. [Var.: geambarále s. f. pl.] – Din tc. çalpara. substantiv feminin geamparale

GEAMPARÁLE s. f. pl. (Și în forma ceamparale) 1. Castaniete. Cine numără parale, El joacă cu ceamparale. PANN, N. H. 49. 2. Numele unui dans popular și melodia după care se joacă. Începe să cînte un cîntec rușinos, jucînd ceamparalele. CARAGIALE, O. I 302. ◊ Fig. Privighetorile prin crîngulețele înflorite trăgea niște geamparale de-ți lua auzul. ISPIRESCU, L. 292. – Variante: geambarále (SEVASTOS, N. 281), ceamparále s. f. pl. substantiv feminin geamparale