geamandură definitie

geamandúră (geamandúri), s. f. – Corp plutitor ancorat pe fundul unei ape. – Var. ceamandură, șamandră. Tc. camandura (Graur, GS, VI, 331; Scriban), din ngr. σημαντήρ „indicator”, cf. simandicos; din tc. provin și ngr. σημανδοῦρα și στμανδοῦρα „geamandură”. Var., din tc. șamandra. substantiv feminin geamandură

ceamandúră și gea- f., pl. e și ĭ (turc. šamandura și -ndra, d. ngr. simandir [vgr. semantêr], semnal, indicator și simandron [scris -ntir și -ntron], toacă de fer [!]. D. turc. vine ngr. simandúra, samandúra și samadúra. V. semafor). Aparat plutitor (fixat de fundu apeĭ) care arată corăbiilor drumu saŭ obstaculele [!] (numit și baliză). – Și simandúră (după ngr.). V. șamandră și baliză. substantiv feminin ceamandură

geamandúră, V. ceamandură. substantiv feminin geamandură

geamandúră s. f., g.-d. art. geamandúrii; pl. geamandúri substantiv feminin geamandură

GEAMANDÚRĂ, geamanduri, s. f. Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. și ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricții de navigație, de înot etc. – Cf. ngr. simadhúra. substantiv feminin geamandură

GEAMANDÚRĂ, geamanduri, s. f. Corp făcut din tablă, de formă sferică, cilindrică sau conică, gol înăuntru, care plu­tește pe apă ancorat în drumul vaselor și servește ca indicator pentru navigație sau ca punct de legare pentru nave. Geaman­dură de legare. Geamandură de semnalizare. Geamandură sonoră. ▭ Căpitanul n-a luat seama la geamandură, și unde mi s-a pus pe uscat. DUNĂREANU, N. 29. Doar glasul geamandurei vocaliza arar Și-o stea făcea semnale din vîrful unui far. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. ♦ Semn care marchează obstacolele în calea pescuitului sau care arată ori susține uneltele de pescuit. substantiv feminin geamandură