gardian definitie

GARDIÁN s.m. Paznic al unui local, al unei instituții. [Pron. -di-an. / < fr. gardien]. substantiv masculingardian

GARDIÁN s. m. paznic al unui local, al unei instituții. (< fr. gardien) substantiv masculingardian

GARDIAN barosan, cartaboi, chelar, cuc, daraban, gabor, geanabet, izolator, jitar, jupân, priponar. substantiv masculingardian

*gardián m. (fr. gardien, de unde și turc. ghardian și vardian). Păzitor public al stradelor [!] orașelor, numit pînă la 1918 maĭ des gardist orĭ sergent de oraș orĭ de stradă. – Fem. gardiancă, pl. ence, infirmieră de spital. substantiv masculingardian

gardián (-di-an) s. m., pl. gardiéni (-di-eni) substantiv masculingardian

gardian m. păzitor de noapte. substantiv masculingardian

GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.; paznic, strajă. [Pr.: -di-an] – Din fr. gardien. substantiv masculingardian

GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană care păzește un local sau o instituție, sau care este însărcinată cu supra­vegherea unui spital, unui muzeu etc. (v. paznic); (ieșit din uz) gardist (1). Cînd... se apropiară mai tîrziu de casele boierilor, văzură gardieni la porți. PAS, Z. III 155. Gardianul de noapte bătu la fereastra directo­rului și-și dete raportul. VLAHUȚĂ, O. A. 152. – Pronunțat: -di-an. substantiv masculingardian