gang definitie
- Vezi aici mai multe sinonimegang
- Vezi aici mai multe rimegang
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuga
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cugan
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cung
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuang
GANG s.n. (Rar) Bandă organizată de răufăcători; gașcă. [< americ. gang – echipă]. substantiv neutrugang
GANG1 s. n. pasaj de trecere între două clădiri; coridor, galerie. (< germ. Gang) substantiv neutrugang
GANG2 s. n. bandă organizată de răufăcători; gașcă. (< engl., fr. gang) substantiv neutrugang
gang (gánguri), s. n. – Coridor, culoar, loc de trecere. germ. Gang. Sec. XVIII. substantiv neutrugang
*gang n., pl. urĭ (germ. gang, coridor, d. gehen, a merge). Coridor pe supt [!] etaj, dar nu pe supt pămînt, și care servește ca intrare principală. substantiv neutrugang
gang s. n., pl. gánguri substantiv neutrugang
gang n. coridor, galerie. [Nemț. GANG]. substantiv neutrugang
gang n. substanță străină ce acopere un mineraiu metalic (= fr. gangue). substantiv neutrugang
GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang. substantiv neutrugang
GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere la nivelul pămîntului pe sub o casă, un turn sau altă construcție. V. boltă. Trecînd pe sub gang [boierii] intrară în odăile palatului. SADOVEANU, O. VII 109. El intră cu pasul împleticit în gangul hanului. GHEREA, ST. CR. II 139. Începuse o ploaie măruntă... Intrară subt un gang. VLAHUȚĂ, O. A. 136. La mijlocul păretelui din fața casei se afla poarta cu gang boltit, pe dasupra căria se înălța un turn pătrat. ODOBESCU, S. I 125. ♦ Coridor. Deschise ușa repede și gangurile sunară prelung. ANGHEL-IOSIF, C. L. 16. Cînd vro ușă se trîntește Undeva, pe-un gang, departe, Furios răsună golul Dintr-o sală-ntr-altă sală. COȘBUC, P. II 98. În partea de dincolo de gang sînt: o cameră pentru împărțitorii de scrisori și pentru biroul inspectorului. I. IONESCU, M. 755. ♦ Galerie subterană. Nevasta vechilului veghea asupra lor... înfiptă în pragul pivniței uriașe, adînci, cu multe ganguri zidite în rărunchii dealului. DUMITRIU, N. 234. substantiv neutrugang
gîng s. n. – Zgomot. Creație expresivă, care imită mai cu seamă zumzetul insectelor. Este cuvînt rar, care abia dacă figurează în unele dicționare. Cf. aceeași intenție expresivă în ga › gîgîi, și în gr. γογγίζω, sl. gągnati, ngr. γουργουλίζω „a fierbe” (› mr. gurgurare), mag. gögyök „a bîlbîi”. Der. gîngăni (var. gînguri, gunguri, gongăni, gungăni, gungura), vb. (despre copii, a gînguri; despre porumbei și turturele, a gînguri), cf. megl. găngăres „a bîlbîi”; gînganie (var. gîngoană, gîngolie, gîngalie), s. f. (insectă), care ar putea proveni direct din sl. gągnanije „zumzet” (Cihac, II, 114; Conev 52); goangă (var. goambă, goand(r)ă, boangă, bonghiță), s. f. (insectă); gongălău, s. m. (gîndac); goande, s. f. (bulgăre, grunz, cocoloș), prin comparație cu forma generală a insectelor; goanță, s. f. (cocoloș, obiect rotund), cf. gloanță; gîndac, s. m. (insectă; Trans. de Nord, șarpe), cu suf. -ac (DAR presupune un prototip sl. *gądakŭ, care pare inutil); gîndăci, vb. (despre copii, a gînguri; a fi nepăsător); gîndăcos, adj. (minuscul); gîngav, adj. (bîlbîit), reproduce direct sl. gągnavŭ, care reprezintă aceeași rădăcină expresivă, cf. sb. gîngav; gîngăvi, vb. (a se bîlbîi, a gîngăvi; despre copii, a gînguri); gîngăvie, s. f. (bîlbîială), cf. Miklosich, Lexicon, 150; Byhan 312; Löwe 32; grîngoașe, s. f. (insectă, Gymnopleurus pilularius), al cărui nume pare a indica încrucișarea cu grîne, cf. numele său gîndac de la grîne; grînguri (var. grunguni, grunguri, gurgu(n)i, (în)gur(l)ui), vb. (a gînguri; a grohăi); guguș, s. m. (porumbel); guguștiuc, s. m. (porumbel); guguștiucă, s. f. (porumbiță), cf. bg., sb. guguška (după Cihac, I, 130, Conev 53 și Skok 73, din sl., ceea ce este adevărat numai pentru mr. gugufce, megl. gugufcu; după Șeineanu, II, 192, din tc. gögüslü „cu piept mare”). temporargîng
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigang
| gang substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | gang | gangul |
| plural | ganguri | gangurile | |
| genitiv-dativ | singular | gang | gangului |
| plural | ganguri | gangurilor | |