galantar definitie

GALANTÁR s.n. Vitrină în care se expun obiecte pentru vânzare. [< galanterie]. substantiv neutrugalantar

galantár n., pl. e (d. galanterie, [magazin de]). Vitrină saŭ dulap cu geamurĭ în prăvălie saŭ atîrnat de zid afară ca să se expuĭe [!] obĭectele de vînzare. Dulap de rufe (fr. chiffonier). substantiv neutrugalantar

galantár s. n., pl. galantáre substantiv neutrugalantar

galantar n. vitrina unei prăvălii [tras din galanterie, obiect de lux]. substantiv neutrugalantar

GALANTÁR, galantare, s. n. Vitrină a unui magazin în care sunt expuse mostre din mărfurile acestuia. – Din galanterie (derivat regresiv). substantiv neutrugalantar

GALANTÁR, galantare, s. n. Vitrină de prăvălie în care se expun mostre din obiectele aflate în magazin. Tînjeai după volumele din galantarul librăriei. PAS, Z. I 287. Aristia rămăsese în dreptul galantarului plin cu mormane de pui tăiați. CAMIL PETRESCU, O. I 412. Afară ningea, și de la o vreme cai, trăsură, vizitiu, plus nenorocitul func­ționar ce eram, devenisem imaculați ca o plăcintă din galan­tarul unui cofetar. ANGHEL, PR. 175. substantiv neutrugalantar