GAJÁ vb. tr. a garanta prin gaj (1). (< fr. gager) verb tranzitivgaja
gaja verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)gaja | gajare | gajat | gajând | singular | plural | ||
gajând | gajați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | gajez | (să)gajez | gajam | gajai | gajasem | |
a II-a (tu) | gajezi | (să)gajezi | gajai | gajași | gajaseși | ||
a III-a (el, ea) | gajează | (să)gajai | gaja | gajă | gajase | ||
plural | I (noi) | gajăm | (să)gajăm | gajam | gajarăm | gajaserăm | |
a II-a (voi) | gajați | (să)gajați | gajați | gajarăți | gajaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | gajează | (să)gajeze | gajau | gajară | gajaseră |