www.ReduPedia.ro
Definitie gaj - ce inseamna gaj - Dex Online

gaj definitie

GAJ s.n. 1. Zălog, amanet. 2. (Fig.) Garanție, asigurare; dovadă, mărturie. [< fr. gage, cf. it. gaggio]. substantiv neutru gaj

gaj (gájuri), s. n. – Amanet, zălog. Fr. gage.Der. gaja, vb. (a amaneta), din fr. gager; gagist, s. m. (actor angajat; muzicant militar care nu este soldat), din fr. gagiste. substantiv neutru gaj

GAJ s. n. 1. bun mobil depus de către un debitor la dispoziția creditorului său drept garanție pentru plata la termenul convenit a unei datorii; zălog, amanet. 2. (fig.) garanție, asigurare. (< fr. gage) substantiv neutru gaj

*gaj n., pl. urĭ (fr. gage, d. vgerm. *wadjo, got. wadi, d. lat. vas, vádis, garant, vădimonium, angajament. Cp. și cu germ. wette, rămășag). Amanet. Obĭect de garanție la joc. Leafă la actorĭ și muzicanțĭ. Fig. Garanție morală, probă: gaj de amiciție. substantiv neutru gaj

gaj s. n., pl. gájuri substantiv neutru gaj

gaj n. 1. Jur. amanet; 2. obiect de garanție în joc; 3. fig. garanție morală, probă: gaj de amiciție; 4. leafa actorilor (= fr. gage). substantiv neutru gaj

GAJ, gajuri, s. n. 1. Contract accesoriu, unilateral, constitutiv de drepturi reale, conform căruia un debitor garantează achitarea îndatoririlor sale contractuale prin remiterea unui bun mobil creditorului. 2. Garanție formată din bunuri care fac obiectul unui gaj (1); amanet, zălog. ♦ Obiect depus, la unele jocuri de societate, de către cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără prin executarea unei pedepse hazlii. ♦ Asigurare, garanție morală dată cuiva. – Din fr. gage. substantiv neutru gaj

GAJ, gajuri, s. n. Garanție pentru plata unei datorii sau executarea unei lucrări; sumă de bani sau obiect dat drept garanție; amanet, zălog. A depune un gaj. A lua pe gaj.Fu silit să se împrumute, puind toată averea sa în gaj. BOLINTINEANU, O. 384. ♦ Fig. Garanție sau dovadă a unui sentiment. Logodna e mai mare gaj decît inima mea? CONTEMPORANUL. VII 493. ♦ (În jocurile de societate) Obiect depus de cel care a făcut o greșeală și care se răscumpără printr-o pedeapsă hazlie. Smotrul se sfîrși cu gajuri... cu rîs, cu gălăgie. HOGAȘ, H. 86. Deși pe la țară nu se știe ce sînt gajurile, totuși fiecare aruncă în vasul cu apă cîte un semn. id. DR. II 191. substantiv neutru gaj

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului gaj

gaj   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gaj gajul
plural gajuri gajurile
genitiv-dativ singular gaj gajului
plural gajuri gajurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z