gaibă definitie
- Vezi aici mai multe rimegaibă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuga
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cugai
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cubă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuibă
gáĭbă și zgáĭbă (Munt.) f., pl. e, gáĭbără și zg- (Mold. sud) f., pl. ere, gaĭbarác și zg- (Munt.) n., pl. e, și gáĭdă (Mold.) și zg- (Olt.) f., pl. e (turc. bg. gáĭda, cimpoĭ, cuv. transmis de Arabĭ d. sp. gaita, cimpoĭ, piem. gaida, long. gaida, vîrf de săgeată. Cp. cu fluier, care înseamnă și „țurloĭ”). Fam. Iron. Pl. Cracĭ: se dete cu zgaĭdele´n sus (NPl. Ceaur, 15 și 20) Zgaĭbarac în VR. 1927, 5, 153. V. cĭoantă, gambă. temporargaĭbă
gaibă f. crac (de animal): leul căzù cu gaibele în sus ISP. [Mold. gaidă: origină necunoscută]. temporargaibă
GÁIBE s. f. pl. Gaibarace, gaide (2). Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap... și numai ce... leul începe a șovăi, și o dată, buf ! căzu cu gaibele în sus. ISPIRESCU, U. 32. Aoleo! A întors pe Niță cu gaibele în sus ! GHICA, S. 276. temporargaibe