gagíu (gagíi), s. m. – 1. (Arg.) Stăpîn, domn. – 2. (Arg.) Iubit. Țig. gağo, gaği „român” (Bogrea, Dacor., II, 441; Graur 152; Juilland 164). – Der. gagică, s. f. (Arg., iubită, amantă). substantiv masculingagiu
gagíŭ, -íĭcă saŭ -ícă s. Pop. Șef (în argot). S. f. Amantă. Porumbeĭ gagiĭ pe năutiŭ, un fel de porumbeĭ cu pene auriĭ cu chenare închise la aripĭ și la coadă. substantiv masculingagiŭ
gagíu (fam.) s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii (-gi-ii) substantiv masculingagiu
GAGÍU, gagii, s. m. 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu. substantiv masculingagiu
gagiu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | gagiu | gagiul |
plural | gagii | gagiii | |
genitiv-dativ | singular | gagiu | gagiului |
plural | gagii | gagiilor |