gagicări, gagicăresc v. r. a flirta (cu cineva). verbgagicări
gagicări | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)gagicări | gagicărire | gagicărit | gagicărind | singular | plural | ||
gagicărind | gagicăriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | gagicăresc | (să)gagicăresc | gagicăream | gagicării | gagicărisem | |
a II-a (tu) | gagicărești | (să)gagicărești | gagicăreai | gagicăriși | gagicăriseși | ||
a III-a (el, ea) | gagicărește | (să)gagicăreai | gagicărea | gagicări | gagicărise | ||
plural | I (noi) | gagicărim | (să)gagicărim | gagicăream | gagicărirăm | gagicăriserăm | |
a II-a (voi) | gagicăriți | (să)gagicăriți | gagicăreați | gagicărirăți | gagicăriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | gagicăresc | (să)gagicărească | gagicăreau | gagicăriră | gagicăriseră |