gaci definitie
- Vezi aici mai multe sinonimegaci
- Vezi aici mai multe rimegaci
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuga
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cugac
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuaci
gáci s. m. pl. – Pantaloni lungi din pînză albă, propriu țăranilor din nordul Trans. Mag. gatya (Tiktin; DAR), din rus., rut. gači, pol. gacie. substantiv masculingaci
gaci (reg.) s. m. pl. substantiv masculingaci
GACI s. m. pl. Pantaloni largi din pânză albă, care fac parte din portul popular specific în regiunea Oașului. – Et. nec. substantiv masculingaci
găcì v. Mold. V. ghicì. temporargăcì
ghicì v. 1. a prezice ce are să se întâmple, a descoperi ceeace-i ascuns; 2. a ajunge să cunoască, să pătrunză cugetul cuiva; 3. a găsi explicațiunea: a ghici o șaradă. [Și găci: origină necunoscută]. temporarghicì
GÂCÍ vb. IV V. ghici. verb tranzitivgâci
GÎCÍ vb. IV v. ghici. verb tranzitivgîci
GHICÍ, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a înțelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducție); a intui, a prevedea, a întrezări. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (În superstiții) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) gâcí vb. IV] – Et. nec. verb tranzitivghici
GHICÍ, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a înțelege (prin iscusința minții). Îl măsor și eu, încercînd să ghicesc ce gînduri are. CAMIL PETRESCU, U. N. 199. Frumos, chipeș, avea o uitătură lungă, vie și cam ascunsă, de nu-l ghiceai nicicît ce-ar vrea și ce n-ar vrea. DELAVRANCEA, S. 25. Frumoasa fată-a ghicit că e frumoasă. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Cu privire la o ghicitoare) A dezlega, a-i afla răspunsul. Ghici ghicitoarea mea. TEODORESCU, P. P. 225. 2. Fig. A intui, a simți, a întrezări. Cîrduri de ciori goneau buimace spre adăposturile ghicite în zare. GALACTION, O. I 79. Din mlădierea glasului... a ghicit îndată că, prin întuneric, umbra a surîs cu intenții pacifice. C.PETRESCU, A. 278. ◊ Refl. pas. Afară, întunerecul stăruie compact. Se ghicesc totuși siluetele masive ale munților apropiați. BOGZA, Ț. 60. 3. (În credința și practicile obscurantiste) A prezice viitorul. A îmblat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1. ◊ Absol. Se gîndi să trimită după baba țigancă pe care o știa ea, să-i ghicească, dar pe urmă i se făcu frică, se răzgîndi și începu să-și ghicească singură. DUMITRIU, N. 104. – Imperativ: ghicește și ghíci. - Variantă: (Mold., Transilv.) gîcí (CREANGĂ, P. 150, ALECSANDRI, T. 944, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31) vb. IV. verb tranzitivghici
gîcésc, V. ghicesc. verb tranzitivgîcesc
ghicésc (vest) și gîcésc (est) v. tr. (din *ghiocesc, d. ghioc, melcu pe care-l întrebuințează Țigancele la ghicit. – Imper. ghicește și fam. ghicĭ). Vest. Prezic, spun trecutu și viitoru. Presimt: a ghicit ce-l așteaptă. Dezleg, rezolv: a ghici o enigmă. V. cinel. verb tranzitivghicesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluigaci
| gaci substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | gaci | gacii |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | gaci | gacilor |
| plural | — | — | |